Capitala ascunde o mulţime de locuri cu adevărat frumoase în spatele cărora se află poveşti mai puţin cunoscute.
Casa Melik, cea mai veche locuinţă a Capitalei
Pe o stradă îngustă din Bucureşti se găseşte încă cea mai veche clădire locuibilă, după cum apreciază istoricii. Casa Melik, aşa cum se numeşte construcţia, a fost ridicată pe uliţa Spătatului şi are puţin peste 250 de ani. Tot ce se ştie despre primul om care a locuit în vechea clădire este faptul că a fost un boier spătar, dar numele lui nu s-a păstrat în niciun document.
Casa a fost ridicată special pentru el, dar în 1815, atunci când acesta a murit, construcţia a rămas moştenire urmaşilor boierului. Aceştia au vândut-o unui negustor armean pentru o sumă substanţială la acea vreme, 1.400 de taleri. Astăzi, casa păstrează o parte din parfumul vechiului Bucureşti, fiind considerată una dintre cele mai frumoase construcţii-monument, dar se numără şi printre cele mai frumoase locuri ascunse din Bucureşti.
Scara care duce spre fosta insulă a Bucureştiului, printre cele mai frumoase locuri ascunse din Bucureşti
În urmă cu ani buni, Dâmboviţa curgea prin jurul Patriarhiei, iar dealul pe care noi îl vedem astăzi era un fel de insulă în Capitală. Dealul Patriarhiei din Capitală este o zonă a oraşului încărcată de istorie. Încă de la urcarea pe deal, o parte a străzii este pavată cu pietre care astăzi spun povestea unui Bucureşti pierdut. Strada care conduce către Patriarhie a fost decorată cu aceste pietre în perioada interbelică, la ordinul primarului de la acea vreme din Capitală. „Pietrele datează din anii ’30. Toate trotuarele din perioada interbelică au fost pavate aşa de primarul Dobrescu. Se pare că este ultima stradă care mai are acest pavaj şi este monument istoric“, au declarat reprezentanţii Asociaţia Română pentru Cultură, Educaţie şi Normalitate (ARCEN), cei care organizează trasee culturale prin Capitală.
Deşi Dealul Patriarhiei este foarte cunoscut, nu mulţi sunt cei care ştiu că din Mahalaua Flămânda se putea ajunge la Patriarhie pe o scară construită între două vechi case din Bucureşti. Astăzi, scara a rămas în picioare şi este considerată de cei care locuiesc în zonă ca fiind un loc foarte frumos şi încărcat de istorie, numărându-se printre cele mai frumoase locuri ascunse din Bucureşti.
Schitul Darvari, o oază de linişte în centrul Capitalei
Chiar în centrul Capitalei, pe străduţele mici şi răcoroase din apropierea Grădinii Ioanid, se află Schitul Darvari, lăcaş de cult ascuns de ochii trecătorilor grăbiţi. Ansamblul, mărginit de un gard de piatră alb este o adevărată oază de linişte şi unul dintre cele mai frumoase locuri ascunse din Bucureşti.
Schitul Darvari a fost ridicat în anul 1834, de către Mihail Darvari şi soţia sa Elena. În acele vremuri, aici era doar o biserică mică, din lemn, care servea ca loc de rugăciune pentru membrii familiei ctitorilor. Schitul a căpătat forma actuală în 1934 după planurile arhitectului Gheorghe Simotta, în timp ce interiorul a fost pictat în frescă de Iosif Keber. În timp, Schitul Darvari a trecut prin numeroase schimbări, fiind inclusiv reconstruit din temelii în perioada interbelică. Din anul 1992, Schitul Darvari este declarat monument istoric, iar mănăstirea a fost renovată de mai multe ori, chiliile şi biserica au fost refăcute şi pictate în întregime. La Schitul Darvari, credincioşii mai pot admira şi clopotniţa, magazinul cu obiecte religioase şi un mic paraclis de rugăciune.
Xenofon, strada pe care n-a mers niciodată vreo maşină
În jur de 70 de trepte, o parte dintre acestea vizibil afectate de trecerea timpului, şi o plăcuţă metalică pe care stă scris „Xenofon“. Aşa începe o filă din povestea Bucureştiului, scrisă în urmă cu sute de ani, atunci când a fost construită singura stradă în trepte din oraş. La capătul ei, un palat de pe vremea lui Carol I, transformat astăzi într-un hotel de lux celebru.
În apropierea Parcului Carol din Capitală există o stradă îngustă pe care niciodată nu a mers nicio maşină. Din când în când, oamenii din zonă mai urcă sau mai coboară pe străduţă fără să dea prea mare importanţă betonului încărcat de istorie pe care calcă. Strada Xenofon este considerată singura în trepte din Bucureşti şi ar fi fost construită în urmă cu peste 200 de ani. De atunci şi până astăzi, treptele străzii s-au deteriorat, asfaltul s-a fisurat sau chiar s-a rupt, dar o parte din parfumul de odinioară a rămas în atmosfera locului. După ce urci toate treptele ajungi în capătul străzii, acolo unde o bijuterie veche de peste 100 de ani, restaurată şi modernizată, constrastează puternic cu lumea lăsată „la poalele străzii“. Practic, strada în trepte este un tunel care te conduce către o lume nouă, plină de şarm şi eleganţă.
Palatul Suter, bijuteria din capătul treptelor
Palatul Suter, botezat acum Carol Parc Hotel, a fost construit la începutul secolului trecut de arhitectul german Adolf Suter. Istoricul Dan Falcan spune că în apropierea palatului se află cartierul Gramont, locul în care şi arhitectul german deţinea teren în urmă cu peste 100 de ani.
„Construcţia cartierului Gramont, cuprins între bulevardul Regina Maria şi Parcul Carol, a început prin 1893. Aici era un loc gol, nu erau construcţii“, zice Falcan. Câţiva ani mai târziu, în 1904, cartierul de case era în mare parte construit, doar pe alocuri mai făcându-se mici lucrări. În schimb, Palatul Suter, a început să prindă viaţă în anul 1902, pe Dealul Filaretului, cel mai înalt punct natural din Bucureşti şi a fost gata patru ani mai târziu.A fost restaurat şi modernizat de-a lungul vremii, iar astăzi este cunoscut ca un hotel extrem de elegant şi rafinat din Capitală.
Castelul Ţepeş, copia Cetăţii Poenari
În clasamentul propus de noi cu cele mai frumoase locuri ascunse din Bucureşti includem şi Castelul Ţepeş, o copie fidelă a cetăţii Poenari. Nu este vechi de şase secole, ci are doar puţin peste o sută de ani şi a fost construit de către regele Carol I (aprilie 1866 – 10 octombrie 1914), un iubitor al lui Vlad Ţepeş. Castelul a fost inaugurat în anul 1906 în cadrul Expoziţiei Generale a României, organizată în Parcul Carol cu ocazia aniversării a 40 de ani de domnie a regelui. Prin Expoziţia Generală a României, autorităţile de la Bucureşti au vrut să arate vizitatorilor, printre care mulţi străini, modul în care a progresat România în perioada 1866 – 1906.
Castelul a fost ridicat după planurile arhitecţilor Ştefan Burcuş şi V. Ştephănescu reproducând, la o scară mai mică, Cetatea Poenari. Astfel, Carol I a comandat ca în turnul fortăreţei, înalt de 23 de metri şi cu un diametru de 9 metri, să fie montat un rezervor de apă din fontă. Printr-o scară de lemn, în spirală, se urcă pe o platformă de unde, din turn, se poate admira Parcul Carol şi panorama Bucureştilor. Un contrafort puternic, terminat cu un pridvor de lemn, susţine turnul ca să nu se prăbuşească, iar în dreapta se află un zid crenelat de piatră, terminat în colţ cu un alt turn de dimensiuni mai mici. Toată construcţia a fost îmbrăcată în piatră şi în cărămidă roşie.
Stay connected!:D
Surse: adevarul.ro