Atat in Bucuresti, cat si in orasele turistice din tara, din ce in ce mai multi proprietari aleg sa-si inchirieze apartementele in regim hotelier. In capitala, tarifele pentru inchirierea unui apartament cu o camera pe termen scurt (1-3 nopti) variaza undeva intre 20 si 40 euro, in functie de spatiu, conditiile oferite si proximitatea fata de centru. In general, sunt preferate apartamentele luxoase, proaspat renovate si imbunatatite, care pot rivaliza usor cu o camera de hotel. Read more »
Tag Archives: inchirieri apartamente regim hotelier
Apartamentele in regim hotelier, o concurenta reala pentru hoteluri
Posted by EastComfort
on July 27, 2018
No comments
Detalii de design care transforma un apartament obisnuit intr-o locuinta de lux
Posted by EastComfort
on May 21, 2018
No comments
Detalii de design care transforma un apartament obisnuit intr-o locuinta stylish, boema, chic, retro… in functie de gust. Read more »
Ce trebuie sa stii despre apartamentele in regim hotelier
Posted by EastComfort
on April 18, 2018
No comments
Momentan, piata imobiliara din Romania pare in plina ascensiune. Preturile cresc constant, atat la vanzari, cat si la inchirieri. Read more »
Povestea Carului cu Bere
Posted by EastComfort
on February 15, 2017
No comments
Povestea restaurantului din Bucuresti, in care au mancat la aceiasi masa George Cosbuc, Demi Moore, Rolling Stones
Povestea Carului cu Bere din Bucuresti nu concentreaza doar ultimii 20 de ani de capitalism, ci incepe cu 111 ani in urma, cand berea era adusa mesenilor cu carul tras de boi. Cu toate ca a ramas printre putinele restaurante cu traditie din Romania, doar proprietarii mai reusesc astazi sa il promoveze. Spre comparatie, distileriile sau berariile vechi din marile capitale europene, ca Praga, Berlin, Dublin sau Edinburgh sunt deja legende, fiind incluse fara ezitare in circuite nationale. In ultimii ani, Romania a fost invadata de restaurante de tip fast-food, care detin o cota importanta din piata totala de doua miliarde de euro, insa Caru’ cu Bere se mentine in topul incasarilor, cu peste cinci milioane de euro anual, nivel asemanator cu cel obtinut de competitorii care apeleaza la servirea rapida, restaurantul din magazinul Ikea si McDonald’s Unirii.
Daca in urma cu 100 de ani, clientii stateau la masa in apropierea lui George Cosbuc, Octavian Goga sau Barbu Delavrancea, din 2006 au mancat la mesele Carului cu Bere membrii trupei Rolling Stones, Demi Moore sau printul mostenitor al Japoniei, care au servit sarmale, mititei, carnati de Plescoi sau specialitatea casei ciolanul cu varza.
Atmosfera interbelica se simte de cum intri pe usa rotativa din lemn masiv a Carului cu Bere. Mesele din lemn vechi, tocite pe margini de coate, candelabrele, scarile sculptate in forma de spirala, cupolele inalte pictate in nuante de verde si ocru, cu insertii de auriu si rosu sau vitraliile reusesc aproape in totalitate sa transpuna pe oricine intr-o alta lume. Vestimentatia clientilor, paharele si sticlele branduite, purtate pe tavile ospatarilor, sau cateva vitrine frigorifice sunt insa elementele care amintesc ca ai intrat sa iei masa de pranz intr-unul din restaurantele Capitalei la inceput de 2010.
Berea casei direct din fabrica Tuborg
Cele mai comandate feluri de mancare sunt mititeii si ciolanul a carui portie de doua persoane costa 59 de lei. Cel mai scump fel de mancare este insa muschiul de vacuta care costa, in portie de 650 de grame, 88 de lei. Dintre beri, cea mai ceruta, in proportie de 95%, este berea casei Caru’ cu Bere pentru a carei fabricare restaurantul inchiriaza o zi pe luna fabrica Tuborg. “Intr-una din zile, fabrica Tuborg se opreste la 12 noaptea, se curata toate liniile, se igienizeaza, dupa care incepe procesul tehnologic pentru berea Caru’ cu Bere care dureaza pana a doua zi la 12 noaptea”, afirma Mischie.
La inceput, Caru cu Bere isi lua berea de la Bragadiru. Mischie cunoaste bine istoria berariei, pe care se pregateste sa o spuna la un pahar de apa minerala. “Discutiile cu mostenitorii cladirii pentru administrarea restaurantului au inceput din 2001, dar la vremea respectiva familia Mircea, proprietara cladirii, se afla in proces cu operatorii de atunci – Trocadero, companie care activeaza in domeniul restaurantelor cu actionar majoritar Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS)”, povesteste Mischie, care, impreuna cu Dragos Petrescu, actionarul majoritar cu care administreaza si restaurantele City Grill, Hanu’ Berarilor, Buongiorno si Bundetot, a preluat operarea berariei in februarie 2006 si a redeschis Caru’ cu Bere la opt luni distanta dupa numeroase renovari, restaurari si dotari cu echipamente moderne a bucatariei care au costat in total pana la 1,3 mil. euro.
Caru’ cu Bere, construit in 1899 cu ajutorul unui imprumut ipotecar de Nicolae Mircea care venise din Ardeal in Bucuresti sa faca afaceri cu bere, a devenit la scurt timp locul de intalnire al oamenilor vremii, al pensionarilor din randul magistratilor, armatei sau literati, dar si al studentilor care primeau o masa gratuita pe zi. “Am pastrat multe scrisori pe care le-a primit bunicul de la parintii acelor studenti care doreau sa-i multumeasca pentru ajutorul de a-si tine copiii in scoala. Toti veneau sa bea o bere aici, iar angajatii aveau locuintele deasupra berariei. Lucrau la Caru’ cu Bere pana la pensie. Si familia mea a locuit aici din momentul in care a fost construita cladirea”, rememoreaza Nicolae Mircea, nepotul fondatorului Carului cu Bere, care ii poarta numele si care acum este proprietarul cladirii, alaturi de una dintre verisoarele sale. Nicolae Mircea mai coboara din cand in cand in restaurant, cand se afla in Bucuresti, comanda o cafea cu trei cutiute de lapte si se cufunda in muzica cantata live din restaurant. “Uneori parca sunt prea multi decibeli aici, mai ales in timpul programelor artistice”, observa Mircea in timp ce vorbeste despre atmosfera din Car de acum peste 60 de ani.
Caru’ cu Bere a fost mult mai mic la inceput, dar din 1926 a fost extins, construindu-se partea unde acum stau barul si scarile care duc la balcon. Deasupra sunt doua apartamente cu mai multe camere, care momentan sunt libere, dar care ar putea fi un butic hotel cu pana la 20 de camere, dupa parerea conducerii Trotter Prim, sau loc pentru diverse expozitii in viziunea boema a lui Nicolae Mircea. Povestile tatalui sau, Radu Mircea, care a preluat pentru o vreme conducerea restaurantului, i-au creionat lui Nicolae Mircea imaginea unei berarii in care “cheflii mai ramaneau dupa ora inchiderii si plecau pe usa din spate, unde de Craciun se facea o masa mare cu toti ospatarii care avea in capul mesei pe familia Mircea sau unde bacsisul se dadea dupa gradul de implicare. Oamenii stateau la coada sa fie asezati la masa unuia dintre cei mai vestiti chelneri si ii lasau bani in plus”.
in 1949 restaurantul a fost rechizitionat (masura exceptionala prin care un organ al administratiei de stat obliga pe cetateni la cedarea temporara a unor bunuri mobile sau imobile pentru nevoile statului), nu inainte ca familia Mircea sa fie obligata sa-si achite creditul ipotecar pe care il facusera in urma cu 50 de ani pentru constructia restaurantului.
Caru’ cu Bere a devenit o cooperativa de pregatire a angajatilor din industria alimentara, care au ajuns sa locuiasca in apartamentele cladirii si sa lucreze in cadrul restaurantului.
Dupa prima renovare, din 1984, restaurantul a decazut. Operat de compania Trocadero, care mai detinea pe atunci restaurante ca Hanul lui Manuc sau Trocadero, cel care ulterior a devenit cazinou in zona Universitatii, unitatea a preluat o imagine prafuita. “O recenzie a acelei perioade spunea ca trebuie sa vizitezi neaparat la Caru’ cu Bere daca ajungi in Romania, dar sa nu stai, sa nu mananci aici. Gresia, care este facuta la Turda in 1920 si peste care au trecut milioane de oameni, a fost distrusa in unele parti. Ulterior am reusit sa o refacem, ba mai mult, am gasit intr-un depozit de la Hanul lui Manuc rezerve de gresie pe care le avem si acum. Placa are peste doi centrimetri inaltime si este colorata in profunzime pana jos. Peretii erau afumati, pe alocuri mucegaiti”, spune Daniel Mischie.
Mircea Nicolae caracterizeaza atmosfera acelei perioade ca fiind “trista”. “Ospatarii aveau la dispozitie un televizor in fata caruia stateau toata ziua in asteptarea clientilor. Restaurantul era gol de cele mai multe ori, insa.”
Demersurile pentru reintrarea in posesie au inceput din 1990, dupa noua ani s-a terminat procesul, Mircea Nicolae a fost recunoscut ca mostenitor, dar pana in 2006 a durat punerea in posesie a restaurantului. In momentul in care Dragos Petrescu si Daniel Mischie au preluat operarea restaurantului, Mircea Nicolae mai purta discutii cu alte companii care voiau sa preia spatiul. “Am primit oferte de milioane de dolari, dar Caru’ cu Bere nu este de vanzare. I-am ales pe cei doi sa opereze restaurantul pentru ca auzisem ca sunt tineri si sunt profesionisti”, spune Mircea, care a incheiat un parteneriat cu Trotter Prim pe 10 ani.
In 2006 a avut loc restaurarea restaurantului. “Nu am modificat absolut nimic. Peretii au trebuit in mare parte sa fie stersi si repictati dupa poze, recenzii de la Ministerul Culturii pentru ca erau mucegaiti sau pictati cu var. Mare parte din mobilier este cel din 1924 si unde este curbat este tocit de coate”, explica Mischie.
Opt luni a durat consolidarea restaurantului, pe santier lucrand 120 de muncitori. Pictorul (acelasi care a participat si la prima renovare), constructorii sau restauratorii au fost acreditati de Ministerul Culturii pentru a putea lucra la Caru’ cu Bere.
Din perioada comunista nu au mai pastrat aproape nimic, in afara de nea Ion, ospatar care lucreaza aici de peste 40 de ani. In varsta de 56 de ani, nea Ion a trecut de-a lungul timpului de la comanda tinuta minte la comanda scrisa pe carnetel, iar astazi lucreaza cu un POS. Nu prea s-a acomodat, “dar este o obligatie morala pentru noi ca nea Ion sa beneficieze de un tratament special”, dupa cum spune Mischie.
Acum localul este unul foarte cautat atat pentru atmosfera cat si pentru serviciile pe care le ofera.
Recomnadam sa faceti rezervare in prealabil:0726 282 373 Restaurant Caru cu Bere, zona centrul Vechi, Strada Stavropoleos 5
https://www.carucubere.ro/
Surse: Articol scris de Cristina Stoian, preluat din Ziarul Financiar.
http://www.zf.ro
Stay connected! 😀
Incursiune virtuala: Biblioteca Nationala
Posted by EastComfort
on October 12, 2015
No comments
Biblioteca Națională a României (BNR, în trecut Biblioteca Centrală de Stat) este cea mai mare bibliotecă din România, aflată în București.
În trecut, biblioteca și-a avut sediul în centrul vechi al Bucureștiului, în Palatul Bursei, aproape de Piața Universității. De-a lungul timpului biblioteca a purtat diferite denumiri, în funcție de regimul politic și de puterile care s-au succedat pe parcursul celor peste 100 de ani de existență. Fondul bibliotecii este de aproximativ 13.000.000 de unități bibliografice cu caracter enciclopedic.
Conform istoricilor și cercetătorilor, Biblioteca Națională a României își are originea în Biblioteca Colegiului Sfântu Sava din București, una din cele mai vechi și reprezentative biblioteci din România.
După evenimentele din decembrie 1989, mai exact în ianuarie 1990, Biblioteca Centrală de Stat primește numele de Biblioteca Națională a României, denumire păstrată până astăzi.
Construcția noii clădiri a început în 1986, de pe vremea lui Nicolae Ceaușescu.
Noul sediu al Bibliotecii Naționale, din Bulevardul Unirii nr. 22, din București, a avut o istorie agitată după Revoluție.
Într-o primă fază, vor fi disponibile şapte din cele 14 săli de lectură şi spaţiile multifuncţionale, unde vor fi organizate diverse activităţi, precum expoziţii, conferinţe sau ateliere demonstrative, şi unde, în zonele special amenajate, va putea veni oricine are nevoie de un loc propice studiului, inclusiv grupuri de elevi şi studenţi care lucrează la proiecte comune.
Una dintre cele şapte săli de lectură este destinată special elevilor din ciclul primar şi gimnazial, care vor avea astfel acces la titlurile din bibliografia şcolară, diverse culegeri, numeroase atlase şi hărţi. Spaţiul a fost conceput pentru a putea funcţiona ca un after-school, un loc unde elevii îşi pot face teme, dar şi un loc unde părinţii îi pot lăsa când merg să studieze în celelalte săli de lectură, sau unde şi învăţătorii sau profesorii pot veni împreună cu elevii pentru diverse activităţi didactice. Mai mult decât atât, în noul sediu al Bibliotecii Naţionale, vor putea veni şi “cititorii care nu ştiu încă să citească”. Este vorba despre elevii care vor intra la toamnă în clasa pregătitoare şi pentru care a fost amenajată o ludotecă, unde în prezent este găzduită o expoziţie de lucrări realizate de copii.
O altă sală de lectură care va fi disponibilă începând de luni este cea destinată celor interesaţi de lucrările de Drept şi documente juridice, o sală de la ferestrele căreia se poate vedea Tribunalul Bucureşti.
Imediat lângă, se află sala destinată celor care vor dori să citească presă, una dintre cele mai solicitate săli de-a lungul vremii. La raft veţi putea găsi colecţiile ziarelor din ultimii zece ani, în timp ce pentru presa mai veche va trebui să faceţi solicitare pentru a fi adusă din depozit.
Cea mai mare sală de lectură, cu o capacitate de 80 de locuri şi o zonă destinată artei care va funcţiona până va fi amenajată o sală specială, este cea de literatură.
Accesul în sălile de lectură ale Bibliotecii Naţionale se face pe baza unui permis care se eliberează pe loc, în mod gratuit. Este nevoie de o fotografie şi de buletin. În cazul în care îl pierdeţi şi vreţi un altul, va trebui să plătiţi echivalentul a aproximativ 10 euro. Nu este nevoie de permis pentru accesul în celelalte zone ale bibliotecii.
Cea mai valoroasă lucrare pe care o deţine Biblioteca este Codex Aureus, un fragment de evangheliar latin pe pergament din anul 810.
Sediul actual din Bdul Unirii
Fostul sediu al Bibliotecii
Stay connected! 😀
http://www.eastcomfort.com/romania/bukarest/ap43-2r-apartment.en.html
Surse: ro.wikipedia.org
www.gandul.info
Palatul Parlamentului
Posted by EastComfort
on March 15, 2015
No comments
Palatul Parlamentului din București, România (cunoscut înainte de revoluție sub numele de Casa Republicii sau Casa Poporului , măsoară 270 m pe 240 m, 86 m înălțime, și 92 m sub pământ. Are 9 nivele la suprafață și alte 9 subterane. Conform World Records Academy, Palatul Parlamentului este cea mai mare clădire administrativă pentru uz civil ca suprafață din lume, cea mai scumpă clădire administrativă din lume și cea mai grea clădire din lume. Clădirea Palatului Parlamentului se află situată în partea centrală a Bucureștiului (sector 5), pe locul care astăzi se cheamă Dealul Arsenalului, încadrat de strada Izvor la vest și nord-vest, Bulevardul Națiunile Unite spre nord, Bulevardul Libertății la est și Calea 13 Septembrie la sud. Aceasta se află la 10 minute distantă de Piața Unirii și 20 de minute de Gara de Nord (cu autobuzul 123).
Dealul pe care se află astăzi Palatul Parlamentului este în general o creație a naturii, având o înălțime inițială de 18 m, dar partea dinspre Bulevardul Libertății este înălțată în mod artificial.
Clădirea are o suprafață desfășurată de 330.000 m², înscriindu-se, după World Records Academy, la capitolul “Clădiri Administrative”, pe locul 2 în lume după clădirea Pentagonului, iar din punct de vedere al volumului, cu cei 2.550.000 m³ ai săi, pe locul 3 în lume, după clădirea de asamblare a rachetelor spațiale de la Cape Canaveral din Florida și după piramida lui Quetzalcoatl din Mexic. Pentru comparație se poate menționa că această clădire depășește cu 2% volumul piramidei lui Keops din Egipt, și de aceea unele surse o caracterizează ca pe o construcție „faraonică” .
Început în timpul regimului comunist, (autointitulat „Epoca de Aur” a României și înlăturat în mod violent, prin Revoluția din 1989), așa-numitul Proiect București a fost un proiect ambițios al cuplului Ceaușescu început în anul 1978, ca o replică a orașului Phenian, capitala Coreei de Nord. Un proiect de sistematizare exista încă din anii ’30 (din timpul lui Carol al II-lea) pentru zona Unirii – Dealul Arsenalului.
După cutremurul din 1977 Nicolae Ceaușescu a ordonat „reconstruirea” Bucureștiului ca un nou oraș, de sine stătător. În anii 1978-79 a avut loc un concurs la nivel național pentru reconstruirea Bucureștiului. Concursul a durat aproape 4 ani și a fost câștigat de Anca Petrescu, o tânără arhitectă de numai 28 de ani, care a fost numită arhitect șef a acestui proiect excepțional de controversat.
Șantierul propriu-zis a început în anii 1980 cu demolarea a peste 7 km² din vechiul centru al capitalei și relocarea a peste 40.000 de oameni din această zonă. Între clădirile dispărute se numără Mănăstirea Văcărești, Spitalul Brâncovenesc, Arhivele Naționale, Stadionul Republicii, etc. Lucrările s-au efectuat cu munca forțată a militarilor în termen și astfel costul a fost redus la minimum.
Acest proiect de reconstruire a Bucureștiului, cuprindea o serie de clădiri cum ar fi: Palatul Parlamentului – Casa Republicii, Ministerul Apărării Naționale, Casa Radio, Hotelul Marriott – Casa de Oaspeți, Casa Academiei Române, Parcul Izvor și Bulevardul Unirii – Victoria Socialismului.
În 1989 costurile clädirii erau estimate la 1.75 miliarde dolari SUA, iar în 2006 la 3 miliarde Euro.
Galeria de Onoare și holul Intrării Oficiale
Este un culoar lung de 150 m și lat de 18 m, cu uși glisante din stejar în trei zone distincte, cu geam de cristal, construite pe schelet metalic.
Galeria conduce către spațiile reprezentative ale corpurilor de clădire. Ea se găsește în latura de est a edificiului, cu deschidere spre Piața Unirii. Acest spațiu a început să capete formă printr-un concurs de propuneri de finisare, acestea materializându-se prin prezentarea de machete de la scara 1/21 la mărime naturală în șantier.
Ca finisaj, plafoanele sunt realizate cu stucaturi din ipsos, cu elemente florale, având ca bază de inspirație elemente din arhitectura brâncovenească.
Pardoseala din zona centrală este concepută în forma unui mare covor, cu marmură albă și Căprioara bej, și o bordură de elemente decorative, compoziție în alcătuirea căreia, pe lângă cele din marmura albă de Rușchița și cea bej de Căprioara, mai intră și roșul și negrul de Moneasa.
Apoi cele 34 coloane ce sprijină bolțile sunt de formă octogonală și sunt realizate din marmură albă cu elemente decorative sculptate. Aici a mai fost folosită și marmura roz de Rușchița.
Galeria este iluminată natural de 14 ferestre și porți-ferestre. Iluminarea este completată și de 67 lustre din cristal. Decorul ei reia în fiecare latură a Galeriei de Onoare planul Zonei 1 din Palatul Parlamentului.
Sala Nicolae Bălcescu
Sala poartă numele marelui om politic, istoric, gânditor democrat și revoluționar român Nicolae Bălcescu (1819-1852).
Sala are capitelele coloanelor grecești dorice, din bronz.
Marmura roz folosită pentru aceste coloane este de Rușchița, iar candelabrele precum și aplicele proiectate de arhitecți sunt executate de artiști plastici la Mediaș.
De remarcat că draperiile din mătase sunt țesute la Sighișoara în tehnica brocart și conferă spațiului un maximum de ambient și frumusețe.
Covorul înflorat este țesut la Cisnădie, iar măștile care acoperă radiatoarele sunt lucrate manual, din alamă.
În această sală se regăsește singurul material din clădire care nu este românesc și anume lemnul de mahon, de altfel foarte prețios, din care sunt făcute ușile. Acesta este un cadou primit de Ceaușescu din partea prietenului său, Mobutu Sese Seko, președintele statului Zair (azi Republica Democrată Congo).
Sala Nicolae Iorga
Sala poartă numele lui Nicolae Iorga (1871 – 1940), istoric, orator, om politic și scriitor, membru al Academiei Române, prim ministru în anul 1930.
Sala este decorată cu aceleași esențe de lemn pentru tavan și pereți, predominând lemnul de stejar. Casetoanele formate între stâlpii de lemn sunt îmbrăcate cu mătase, material din care sunt făcute și draperiile.
Mobilierul este art-deco (monument stilistic la mijlocul anilor ’20-’30, socotit multă vreme ca o prelungire a Art nouveau-lui si Jugendstil-ului).
Pereții sunt ornamentați cu lucrările artiștilor: Margareta Sterian – “Flori stilizate” și “Vas cu flori”, Nicolae Blei – “Vas cu flori și flori de masă”, “Toamna la Andriașu”, “Vas cu flori” și “Primăvara la Andriașu” (post-impresionist), Gheorghe Simion – “Crizanteme cu vioară” (realismul artei de la 1900), Zamfir Dumitrescu – “Flori în peisaj de toamnă” (stilul picturilor flamande).
Sala A.I. Cuza
Sala care poartă numele domnitorului Țării Românești și al Moldovei a fost terminată înainte de anul 1989, și era destinată a fi sală de protocol la cel mai înalt nivel: “Sala de seminare de documente și tratative”, ce s-ar fi numit România. Aceasta este una din sălile cele mai impozante ale Palatului, cu cea mai mare înălțime (circa 20 m), și a doua ca suprafață – 2.040 m².
Această sală este situată în axul principal al palatului, cu deschidere printr-o logie amplă către Piața Constituției și Bulevardul Unirii.
Sala, cu un fond de culoare roz, are o arhitectură eclectică având ca element principal de compoziție coloana angajată cu capitel în stil corintic și cu fusul coloanei prelucrat cu motive ornamentale tradiționale arhitecturii stilului Brâncovenesc. Coloanele sunt din marmură albă de Rușchița.
Alte elemente ce participă la arhitectura interioară a sălii sunt ușile monumentale sculptate cu motive decorative, încadrate în rame de marmură și măști de radiatoare turnate în alamă, bogat ornamentate.
Plafonul, compus din 7 luminatoare ritmate, pe traversele sălii, executate din tablă aurită, este croit în boltă (candelabru ascuns).
Draperiile din brocart de catifea cusute cu fir de aur subliniază luxul acestei săli. Pe peretele fundal se află un arc central puternic, luminat pe contur, flancat de două coloane.
Și această sală trebuia să dispună de tronul conducătorului, iar pentru buna desfășurare a activităților s-a dispus construirea unui balcon în care era instalată orchestra, cu o capacitate de 31 oameni, cu acces de la un nivel superior.
Astfel, sala a găzduit în anul 1995, concertul dirijat de Yehudi Menuhin, în cadrul redeschiderii Festivalului Internațional de Muzică “George Enescu”.
Această sală a concentrat, în realizarea sa, un număr mare de meseriași din capitală și din țară, maeștri ipsosari, modelatori, artiști plastici, specialiști în marmură sculptată, etc.
Sala Ion C. Bratianu
Sala, situată în axul palatului, la parter, este medie ca suprafață. Grație celor două curți interioare care o înconjoară, luminozitatea acestei săli este excepțională, intensificată și de lustrele și aplicele care reproduc candelabrele de epocă.
Este formată dintr-un spațiu central cu o deschidere de 42 m flancată pe cele doua părți înspre curțile interioare de două nave laterale de 6 m.
Spațiul central este despărțit de spațiile laterale de o suită de coloane libere, îmbrăcate în marmură.
Decorația perimetrală este ritmată de un sistem de arce și pilaștri din marmură bogat ornamentată. Decorația din marmură se îmbină cu decorația realizată în aceeași manieră din stuc atât la pereți cât și la tavan. Tavanul are o scafă circulară tangentă la pătratul format de spațiul central, este bogat ornamentat cu o amplă rozetă centrală în axul căreia se află un candelabru spectaculos. Tot în cadrul rozetei circulare perimetral sunt suspendate candelabre de dimensiuni mai mici.
Pardoseala preia principiile compoziționale ale tavanului având o rozetă mare, centrală, cu elemente geometrice compuse din sortimente de marmură din diferite cariere, totul autohton.
Draperiile de catifea roșie cu fir de aur și argint, cu pasmanterii și ciucuri sunt brodate de călugărițele din mănăstirile Agapia și Văratec.
Ea s-a numit inițial Sala Provinciilor pentru că într-o tematică inițială trebuia să simbolizeze prin decorare județele țării, lucru care nu s-a mai realizat.
Sala Tache Ionescu
Sala Tache Ionescu este folosită în general pentru târguri, expoziții, cocktail-uri, cel mai adesea împreună cu sala Unirii, care o continuă.
Din sala Ion I. C. Brătianu se intră într-un spațiu tampon care conține circulațiile verticale, scările și lifturile de acces la Sala Unirii, considerat foaierul propriu-zis al acestei săli. Foaierul, flancat de cele două noduri de circulație verticală, are o deschidere de 42 m, cuprins între două colonade și două nave laterale de 6 m.
Colonadele sunt din marmură albă, ca și ancadramentele celor cinci uși de acces în Sala Unirii. Decorația este concepută într-o manieră ce amintește de arta orientului antic, având atât tavanul cât și restul elementelor de structura realizate în acest fel.
De remarcat ușile monumentale, cu arce în plin centru foarte bogat sculptate. Iluminarea este foarte bogată dat fiind că acest spațiu nu beneficiază de lumină naturală (12 candelabre și 26 de aplice din cristal de Mediaș). Tavanul este acoperit de o foiță de aur, iar prin orificiile din cadrul său circulă aerul natural, Ceaușescu nevrând să apeleze la sistemul cu aer condiționat, de frica otrăvirii.
Pardoseala are un câmp central simplu și motive ornamentale marginale unde predomină elementele geometrice și florale.
În această sală sunt expuse lucrări de pictură și artă decorativă – tapiserii. Printre pictori se numără Angela Brădean – “Coșul cu trandafiri”, Marin David – “Grădina păcii” și Vasile Celmare care deși a făcut și pictură monumentală, nu s-a îndepărtat de pictura de gen cum ar fi “Interior”, “Magnolii” sau “Flori”.
Tapiseriile expuse sunt “Toamnă II” de Ovidiu Moga și “Unirea” de Maria Nemeș.
Expunerea lor urmărește să dea o imagine succintă asupra dezvoltării acestor genuri de artă.
Sala Unirii
La 22 decembrie 1994 sala a fost inaugurată cu ocazia celei de-a cincea comemorari a Revoluției române din 1989.
Sala Unirii a fost proiectată pentru marile recepții care ar fi avut loc la nivel de șef de stat în această clădire. Denumirea ei inițială a fost “Sala de banchete”, ceea ce a atras după sine și o tratare arhitecturală cu fast a acestei săli. Spațiul interior este cel mai amplu (fiind a doua ca înălțime) dintre sălile Centrului Internațional de Conferințe, de excepție, din întregul palat. Este rodul multor zile și nopți de lucru, atât pentru arhitecții, cât și pentru constructorii și artiștii plastici români.
Este compusă dintr-o navă mare centrală (18/54m), cu un luminator central bogat ornamentat (din aluminiu turnat, acoperit cu slagmetal auriu) și două nave laterale (6x42m), despărțite între ele prin două colonade. Nava principală are înălțimea medie de 15m, iar cele două laterale de 12,50m cu plafoanele rezolvate cu intersecții de cilindri.
Coloanele au caneluri în stil românesc, cu capitel corintic și sunt din marmură albă de Rușchița. Pereții au oglinzi de ipsos cu ancadramente din marmură albă de Rușchița bogat ornamentate. Fundalurile sunt tratate aproape identic cu un arc puternic foarte ornamentat și câmpul din marmură albă. Tavanul este din sticlă.
Date fiind dimensiunile sălii, pe latura lungă de intrare, ușile au fost tratate ca portale monumentale, casetate cu intarsii din lemn de cireș, iar rama din marmură albă, cu motive inspirate din arhitectura tradițională românească.
Sala se deschide direct către exterior, către parc, prin niște uși – ferestre înalte de 8m cu ornamente metalice din inox.
Luminatorul care ocupă aproape toată nava centrală este executat de către artiștii plastici cu elemente din aluminiu turnat acoperit cu șlagmetal auriu.
Covorul imens (1100 m²) care acoperă toată partea centrală a sălii, a fost proiectat special pentru acest spațiu, având elemente preluate din decorurile sălii. Are o greutate de cca. 3t, drept pentru care e nevoie cam de 35 de oameni pentru a-l desfășura. Nu este expus în permanență, sala fiind foarte des folosită pentru târguri și expoziții naționale și internaționale.
La fel ca și în foaierul dinaintea sălii, ecoul este foarte puternic.
Pe pereții din capetele sălii trebuiau să stea portretele celor doi soți , având fiecare 10 m înălțime.
Sala C.A.Rosetti
Sala C. A. Rosetti este sală de spectacole a Centrului Internațional de Conferințe ce găzduiește, de asemenea, conferințe, concerte, piese de teatru etc.
Ca arhitectură interioară se remarcă elementele stilului cubist, art-deco (scaune) în culori în care predomină ocru-auriu, conferindu-se astfel sălii o anumită intimitate.
Covoarele sunt în semicerc, ca și băncile care circumscriu spațiul central.
Întreaga încăpere este dominată de imensul candelabru central, cel mai important din întreaga clădire.
Istoria clădirii după 1989
Din 1994 în clădire funcționează Camera Deputaților, după ce sediul inițial al instituției, Palatul Camerei Deputaților, a fost donat de stat Bisericii Ortodoxe Române. Începând din 2004 aici se află și Senatul României, inițial fiind găzduit în fosta clădire a Comitetului Central al Partidului Comunist Român. De asemenea, Palatul Parlamentului găzduiește în numeroasele sale săli și saloane, o întreagă varietate de evenimente, expoziții sau întâlniri.
În perioada 2003-2004 a fost construită o anexă din sticlă de-a lungul ascensoarelor exterioare. Această construcție are ca scop facilitarea accesului la Muzeul Național de Artă Contemporană (MNAC), deschis în 2004, după o reamenajare în aripa vestică a palatului. În aceeași perioadă, un proiect ce susținea arborarea unui steag uriaș a fost anulat ca urmare a protestelor venite din partea publicului. Un drapel se afla deja arborat pe clădire dar a fost îndepărtat împreună cu suportul.
Restaurantul, accesibil doar politicienilor, a fost renovat, proiect urmat de amenajarea unei piscine, saune și a unor facilități sportive la nivelul 1 al subsolului.
De asemenea, din 1995, clădirea găzduiește sediul Inițiativei de Cooperare Sud-est Europeană , o organizație ce are ca scop o colaborare pentru reducerea nivelului criminalității transfrontaliere în țările membre.
O mare parte din clădire (aripa vestică, o parte din aripa de est, o parte din al doilea nivel, nivelul 3 subsol și celelalte aflate sub acesta), urmează a fi terminate. Între timp, o parcare subterană se construiește în locului unui fost stadion, momentan folosit ca depozit, care a fost acoperit în timpul construcției palatului. De asemenea, se are în plan construirea unor tunele ce leagă Calea 13 Septembrie cu subsolul clădirii.
Palatul este deschis vizitării de către turiști și oferă și programe de vizitare în mai multe limbi de circulație internațională.
Stay connected! 😀
sursa: wikipedia.org
Avantajele si dezavantajele regimului hotelier
Posted by admin
on March 4, 2012
No comments
Inainte de a incepe lista avantajelor si dezavantajelor as vrea sa explic ce inseamna cazarea in regim hotelier si de ce nu poate fi pus egal intre inchirierea unei camere la un hotel si acest regim.
Cazare in regim hotelier reprezinta gazduirea pentru o anumita perioada de timp a unor persoane.Practic, apartamentul in regim
hotelier este o combinatie intre camera la hotel si confortul caminului personal, imprumutand din avantajele fiecarei variante de cazare.
Apartamentele Regim Hotelier in Bucuresti sunt de mai multe categorii si standarde , incepand de la garsoniere , 2 camere , 3 camere si 4 camere .
Cine anume apeleaza la astfel de servici?
Lista poate fi destul de variata, incepand cu cetatenii straini sau romani care au venit aici pentru afaceri, schimbarea locului de munca intr-un alt oras pentru o anumita perioada de timp, mini-vacante pentru familii si cupluri, sarbatori de iarna, sau pur si simplu vizitarea unui anumit oras.
Care ar fi principalul avantaj a cazarii in regim hotelier?
Mult mai spatioase si confortabile, complet echipate, sunt situate in zonele centrale, va ofera un raport calitate/pret foarte atractiv. Preturile apartamentelor in regim hotelier din Bucuresti sunt cu 40% mai mici decat hotelurile cu acelasi echivalent de stele.
Dar pretul uneori nu este indeajuns pentru a ne convinge sa apelam la acest tip de cazare si atunci m-am gandit ca ar fi bine sa insir principalele avantaje.
Avantaje
1. Primul avantaj l-am mai spus mai sus si este vorba de pretul cu mult mai scazut decat in cazul hotelelor sau a pensiunilor.
2. In general apartamentele in regim hotelier in Bucuresti sau in alte orase sunt amplasate in centru sau aproape de centru unde absolut totul iti este pus la dispozitie: cafenele, cluburi, mall-uri, restaurante etc. toate la cateva minute de tine .
3. Majoritatea firmelor care practica acest gen de cazare ofera diferite reduceri sau oferte speciale pentru regim hotelier. De exemplu, pentru trei nopţi de cazare plătite, turiştii pot primi una în plus gratis sau ca tariful scade atunci cand apartamentul este contractat pe termen de mai multe zile.
4. Unele agentii cum este si Eastcomfort pune la dispozitia clientilor sai posibilitatea de a apela la serviciile de rent a car Bucuresti sau ofera 50% reducere la transferul de intoarcere.
5.Un alt mare avantaj e intimitatea, confortul si luxul de care veti avea parte, lasand impresia ca nu stai intr-o locuinta straina si te face sa te simti ca si cum ai fi acasa .
6. Orele de check in si check out raman la fel de flexibile ca si la hotelurile cu receptie nonstop, si ai avantajul unei independente totale: ai cheia apartamentului la dispozitie.
7. De regula cazarea nu se face pe numarul de persoane cum este in cazul hotelelor si a pensiunilor, tariful fiind unic.
8. Chiriasul se poate bucura astfel de o serie de dotari moderne, precum: dvd-playere, sistem home cinema, aer conditionat, telefon si internet wireless gratuit sau chiar computer performant cu acces la internet etc. Baile sunt spatioase si pot avea ori cada ori cabina de dus.
9. Bucatarii utilate complet incepand de la tacamuri, vesela, aragaz, filtru de cafea, frigider, cuptor cu microunde care vor fi dispozitia ta la orice ora.
10. Punem un accent deosebit pe curatenia si igiena acestor locatii, de aceea intotdeauna veti avea la dispozitie un extra set de lenjerie de pat si prosoape. Si curatenia periodica in functie de perioada de sedere selectata.
11. Poti cere de la firma care ti-a inchiriat Apartamentul Regim Hotelier mai multe lucruri si servicii in plus , de exemplu dotari suplimentare in bucatarie , sufragerie, chiar si in dormitor .
Avantajul inchirierii unui apartament in regim hotelier consta in intimitatea si individualitatea oferita de acesta.
Iar cum nu totul poate fi perfect as vrea sa enumar si cateva dezavantaje:
Dezavantaje
1.Lipsa receptiei. Cine doreste o cazare in miez de noapte, trebuie sa sune si sa astepte pana apare proprietarul
garsonierei/apartamentului sa-i inmaneze cheia (check-in). La fel se intampla si la plecare (check-out).
2.Cazarea in regim hotelier nu are niciodata inclus micul-dejun. De ce? Foarte simplu: nu are restaurant sau sala de mese, fiind vorba de un bloc de locuinte, nu hotel sau pensiune.
3.Parcarea nu este pazita. Locul de parcare este cel indicat la check-in, de obicei langa bloc.
4.Room-service-ul poate fi asigurat doar de firme de catering (pizza, mancare traditionala, mancare chinezeasca, mancare italiana, etc).
Iar ca si incheiere pot spune doar atat: Esti practic la tine acasa in regim hotelier!
De ce am alege cazarea in regim hotelier?
Posted by admin
on July 13, 2010
No comments
Cazare in Regim Hotelier
Exista de cativa ani buni in Bucuresti si poate in doar 2 sau 3 orase mai mari din Romania, o alternativa viabila si foarte la indemana de cazare in Bucuresti pe termen scurt si anume cazarea in
apartamente si garsoniere situate in zonele centrale ale Capitalei (Piata Unirii, Piata Romana, Blvd. Magheru, Blvd. Unirii, Mall Vitan etc) pe scurt numita cazare in regim hotelier.
Oferta de apartamente si garsoniere in regim hotelier din Bucuresti este intotdeauna o varianta mai ieftina de cazare in raport cu oferta de hoteluri si chiar pensiuni, aceasta se adreseaza atat oamenilor de afaceri cat si turistilor.
Ce este cazarea in regim hotelier si cum se realizeaza?
Simplu:
- rezervati prin intermediul companiilor de regim hotelier care se ocupa cu acest gen de servicii un apartament (acesta poate varia: garsoniera, un apartament cu 2 camere, cu 3 camere sau chiar si cu 4 camere).
- acest lucru se realizeaza de obicei pe internet, este de ajuns sa cautati pe google.com cu “regim hotelier bucuresti”, “cazare regim hotelier”, “apartamente in regim hotelier” sau “garsoniere in regim hotelier bucuresti” si veti gasi o oferta consistenta a companiilor de profil, cu ajutorul site-urilor pe care le detin puteti vizualiza in detaliu oferta de apartamente disponibile cu poze si detalii amanuntite pentru fiecare apartament/garsoniera.
- dupa ce ati terminat procedeul de rezervare, care poate prin intermediul unui formular online sau telefonic, urmeaza sa va intalniti cu un agent responsabil cu cazarea d-vs, in cazul in care sositi de la aeroport, majoritatea companiilor ofera si transfer de la aeroportul Otopeni sau Baneasa la un pret rezonabil. Daca veniti cu masina sau folositi alte mijloace de transport va intalniti intr-un punct stabilit de comun acord cu agentul.
- procedeul de cazare sau check-in este foarte simplu si rapid, astfel incat in maxim 5 minute aveti la dispozitie toate facilitatile pentru a va simti ca si acasa intr-un ambient placut si confortabil.
Regimul hotelier in Bucuresti a luat amploare in urma cu vreo 8-10 ani cand hotelurile din Bucuresti nu duceau lipsa de turisti/clienti si puteau practica preturi si tarife destul de piperate.
Acest gen de cazare alternativa se foloseste de multa vreme in special in tarile dezvoltate ca Germania, Spania, Franta, Anglia, SUA. La inceput regimul hotelier in Bucuresti nu avea foarte mare credibilitate printre romani si potentialii clienti se fereau de astfel de servicii, iar in mare parte din cei ce foloseau cazarea in regim hotelier erau strict strainii obisnuiti cu acest sistem in tarile de unde proveneau.
Treptat alternativa la hotel a luat amploare, serviciile de regim hotelier si-au facut bine simtita prezenta si clientii nu au intarziat sa apara.
Ce are in plus regimul hotelier fata de hotel ?
In primul rand confidentialitate si intimitate, fata de un hotel intr-un apartament sau garsoniera in regim hotelier va puteti bucura de intimitate si independenta la fel ca si acasa.
Pozitie si iar pozitie, toate apartamentele sunt localizate in centrul Bucurestiului, aproape de restaurante, magazine, banci si mijloace de transport spre deosebire de multe hoteluri care se afla la mare distanta de centru.
Cazare ieftina, oferta de cazare in regim hotelier este cu pana la 50% mai ieftina fata de pretul unei camere de hotel, cand vine vorba de camera unui hotel de 4,5 stele este mult mai greu de estimat diferenta de pret.
Mai mult spatiu, apartamentele in regim hotelier va ofera mult mai mult spatiu, garsonierele ajung pana la 45mp si apartamentele de 2-3 camere pana la 80 mp, spre deosebire de hotel care dispune de o simpla camera cu baie.
Self-catering, apartamentele au bucatarii complet echipate pentru a va putea pregati in orice moment meniul dorit, astfel incat sederea d-vs sa fie cat mai agreabila.
Sistemul de regim hotelier, e de altfel un sistem flexibil si se poate plia dupa nevoile fiecarui client, este adevarat ca nu-ti confera siguranta existentei unei receptii ca si la hotel, dar numarul de la rezervari sau cel de contact pentru cazari va sta la dispozitie tot timpul.
Nu toate agentiile de regim hotelier ofera toate facilitatile si nu toate sunt gratuite, dar in functie de ce alegeti e bine sa va informati asupra tuturor aspectelor pe care le considerati importante pentru Dvs.
Aici fiecare agentie poate avea un regim propriu de check in/check out, conditii plata, pat extra, transfer aeroport, reguli pentru check in late, dupa o anumita ora sau pentru early check in, aceste servicii optionale fiind contra cost si depind de la agentie la agentie, de regula avand un website, acestea detalii le veti afla de pe site-ul respectivei agentii.
Cu speranta ca aceste informatii au fost de ajutor va doresc o zi placuta in continuare.
EastComfort Romania